spieluhr

n-am știut să cânt niciodată
îți închipui cum mă simțeam la serbările școlare
și-naltă și fără voce
în schimb
am avut o cutiuță muzicală
vișinie
în formă de inimă
c-o oglindă spartă de la presiunea din casă
din ea ieșea dansând o fetiță –
micuță și cu voce –
toată copilăria mea
fetița din cutie a cântat
a știut să fie delicată atentă
și m-a înțeles
în locul meu
îmi știa toate secretele
ținute ascunse de părinți într-un colț de cameră
pe sub perne sau pe sub covoare
și-odată
după ce s-a oprit
mi l-a spus și ea pe-al ei
de-atunci eu nu am mai deschis-o
am pierdut-o

astăzi
ai zice ca nu sunt nici pe departe fetița din cutia muzicală
că sunt cutia muzicală –
reușesc să mă pierd atât de des
și de fiecare dată când mă deschid în fața unui om
încep să plâng –
dar eu știu că mă asemăn tot mai mult cu fetița din cutie
chiar dacă în continuare nu pot să cânt 
chiar dacă în continuare nu sunt delicată și atentă
secretul ei a rămas de atunci secretul meu
de asta îmi doresc acum să nu mă mai întorc iar
înapoi în cutie
când o să ies dansând din ea
în locul ei

Sponsored Post Learn from the experts: Create a successful blog with our brand new courseThe WordPress.com Blog

Are you new to blogging, and do you want step-by-step guidance on how to publish and grow your blog? Learn more about our new Blogging for Beginners course and get 50% off through December 10th.

WordPress.com is excited to announce our newest offering: a course just for beginning bloggers where you’ll learn everything you need to know about blogging from the most trusted experts in the industry. We have helped millions of blogs get up and running, we know what works, and we want you to to know everything we know. This course provides all the fundamental skills and inspiration you need to get your blog started, an interactive community forum, and content updated annually.

și mi-a promis

aveam șapte ani și-mi serbam ziua de naștere pentru prima dată
n-a avut curaj nimeni să-i spună unui copil că lumânările
din primul lui tort au fost ultimele lumânări găsite pe raft
că dacă au fost fabricate-n 2006 lumânările nu
mai îndeplinesc dorințe și în 2007
uite așa se păcălesc copii în fiecare an până când învață să citească
să nu-și mai dea dorințele în fața oricui și de pomană  
*
înainte să se termine prima mea zi la șapte ani
m-am pus în pat lângă bunica și am plâns
îmi promiți că n-o să mori dacă sunt cuminte?
și mi-a promis
niciodată de atunci nu mi-a mai atras atenția când
m-a văzut c-am fost obraznică

ghosts

mă uit la un videoclip vechi
cu oameni fericiți care-acum nu mai există
ei credeau c-o să devină pământ –
au devenit pixeli

pe fața unora pun pauză și dau rewind
dar nu-i ca și cum i-aș aduce lângă mine
că-i ca și cum le-aș adânci lipsa
zâmbeau ciocneau dansau
de parcă-n noaptea aia ar fi prins
legat și închis moartea în subsol
intenționat
ca să le poată auzi pașii lor veseli de deasupra

în nuanțe șterse și sacadări –
multe sacadări
pe o casetă erodată de praf –
mult praf
oameni așa cum nu i-am mai văzut
zâmbeau ciocneau dansau
de parc-ar fi știut dinainte că
toată culoarea ștearsă a casetelor
se va împregna-n ei cu timpul
că-ntro-o zi
tinerețea lor va fi găsită
și-o să primească play
și-o să zâmbească o să danseze o să ciocnească
după atâta timp
din nou

anul trecut de black friday

a plouat cumplit
au fost bălțile așa de adânci
că trebuia să-mi suflec mânecile până-n cerul gurii
ca să-mi pot scoate umbra din ele
pe stradă într-un colț
am găsit o ofertă excelentă la un second hand
două zile la preț de una
dau să intru
da’ ca de obicei
mi-o iau înainte ăia care știu să se bucure de viață
nu-i nimic nu-i prima dată poate la anu’
black friday e oricum o păcăleală
bag căștile-n urechi
heaven from hell blue skies from pain
drumul spre casă mi se pare mai scurt și mai amar
decât o cafea din benzinăriile ieftine

uitat

cu jucării

când te-am văzut prima dată venind spre mine
am știut că stomacul meu e o pungă strânsă
în care-și cară copiii jucăriile preferate
acum
când te văd venind spre mine pentru ultima dată
știu că punga cu jucării s-a spart în colț de mult
că stomacul meu e un bagaj emoțional
cu fermoarele stricate
cu tot ce poate căra un adult în el
nevindecat
după o despărțire

râd ca el & iubesc ca ea

tatei i-au plăcut atât de mult picioarele mamei
că și-a dorit ca eu să le am la fel
totuși ceva îl deranja la ele
pentru că acum am picioarele lu’ mama
da’ merg ca tata
mamei i-au plăcut atât de mult ochii tatei
că și-a dorit ca eu să îi am ca ai lui
și totuși ceva o deranja la ei
pentru că acum am ochii lu’ tata
da’ nu-i place când văd lucrurile exact ca el
și-ar fi dorit mama să râd ca tata
tata și-ar fi dorit să râd ca oricine numai ca el nu
și-așa plâng mult ca mama și râd numai de față cu alții
ca tata
când eram mică zicea mama că trebuie să am vocea lu’ tata
el n-a zis nimic
știa că o să am vocea lui da’ atunci când urlu
am crescut și-a zis tata că trebuie să iubesc mult
ca mama
ea n-a zis nimic
știe mama cât doare când iubești fără bariere și ierți orice
dacă mă uit atent la mine
am rămas cu ce n-a înțeles mama la tata și tata n-a înțeles la mama
câteodată sunt copilul ei
altădată sunt copilul lui
râd ca el & iubesc ca ea

NaCl

minciuna asta e un drob de sare purtat de mine în buzunarul de la geacă
am nevoie de el
îl ling cu ochii închiși cu buzele crăpate
numai așa pot privi lumea în ochi
numai așa îi pot spune că nu te iubesc fără să-i dau cumva de bănuit

alopecia, căderea părului sau calvitia

fericirea o pierzi ca pe firele de păr
la început nici nu observi
apoi încep să apară semne
linii subțiri pe fața de pernă odată albă acum îngălbenită
în care ți-ai salivat în urmă cu două seri coșmarul
plase de plastic năvoduri rupte agătațe de scurgerea de la vană
și cele mai insuportabile
firele de păr prinse-n covor lipindu-ți-se de tălpile ude
atât de aspre că-ți zgârie parchetul când le târăști de picioarele tale prin cameră
le vezi acum pentru că e târziu pentru tine
simți cum înainte să cadă îți trec prin ochi și te lasă cu ei în lacrimi
îți biciuiesc pielea când îți ajung pe umeri sau pe spatele gol
ți se încolăcesc ca șerpii fără venin în jurul degetelor când le aduni de pe tine
& le pui pe toate în coșul de gunoi ca un faimos îmblânzitor de șerpi
ba chiar prietenii tăi te vor bate des pe umăr și te vor curăța de firele găsite pe hainele tale
îți cade cumva părul? de cât timp? știu eu un șampon, un tratament bun. te pot ajuta
orice numai să nu devii prietenul lor chel cu care ies pe stradă
chelia ți-o observă oricine
taximetristul din orașul străin prins în traficul de la 5
clientul lui după 8 ore de muncă în timp ce își verifică instinctiv bara de notificări
femeia din piață de la care nu cumperi niciodată
bătrânul de pe terasă în timp ce pierde un joc de table
în schimb
de nefericirea ta nu-și dă seama nimeni
poate trece ușor neobservată chiar și de omul cu care obișnuiești să iei în fiecare zi masa
care-ți știe dioptriile la ochelari
ce rol primeai în serbările școlare
cum ți-ai ciobit dintele din față
și câte linguri de zahăr pui dimineața în cafea.

the taxi’s late

în parc

cea mai mare tristețe vine din dezamăgirea provocată de bunicul
vrea să plece mult prea repede acasă pentru știrile de la ora 18:00
singura rană e cea din genunchi sau cot
după o căzătură care te lasă cu o cicatrice & face din părintele tău un erou
refuzul peste care trebuie să treci e al porumbelului
sau al copilului singur la părinți care nu-și împarte mingea cu tine
bine că aici se uită repede; se găsește întotdeauna un câine fericit
vine
te miroase
și se așază la picioarele tale ca un drumeț obosit în jurul focului
în afara parcului toate acestea nu mai există; în afara lui dai probleme mai mari
pentru o lume obositoare în care nimic nu-i mai face pe părinți eroi
de asta se strâng noaptea în parc învinșii și-adorm pe băncile lui
noaptea
cea mai mare rană din parc e singurătatea