anul trecut de black friday

a plouat cumplit
au fost bălțile așa de adânci
că trebuia să-mi suflec mânecile până-n cerul gurii
ca să-mi pot scoate umbra din ele
pe stradă într-un colț
am găsit o ofertă excelentă la un second hand
două zile la preț de una
dau să intru
da’ ca de obicei
mi-o iau înainte ăia care știu să se bucure de viață
nu-i nimic nu-i prima dată poate la anu’
sunt oricum un străin cu care vânzătoarea s-a obișnuit
bag căștile-n urechi
heaven from hell blue skies from pain
drumul spre casă mi se pare mai scurt și mai amar
decât o cafea din benzinăriile ieftine

uitat

cu jucării

când te-am văzut prima dată venind spre mine
am știut că stomacul meu e o pungă strânsă
în care-și cară copiii jucăriile preferate
acum
când te văd venind spre mine pentru ultima dată
știu că punga cu jucării s-a spart în colț de mult
că stomacul meu e un bagaj emoțional
cu fermoarele stricate
cu tot ce poate căra un adult în el
nevindecat
după o despărțire

râd ca el & iubesc ca ea

tatei i-au plăcut atât de mult picioarele mamei
că și-a dorit ca eu să le am la fel
totuși ceva îl deranja la ele
pentru că acum am picioarele lu’ mama
da’ merg ca tata
mamei i-au plăcut atât de mult ochii tatei
că și-a dorit ca eu să îi am ca ai lui
și totuși ceva o deranja la ei
pentru că acum am ochii lu’ tata
da’ nu-i place când văd lucrurile exact ca el
și-ar fi dorit mama să râd ca tata
tata și-ar fi dorit să râd ca oricine numai ca el nu
și-așa plâng mult ca mama și râd numai de față cu alții
ca tata
când eram mică zicea mama că trebuie să am vocea lu’ tata
el n-a zis nimic
știa că o să am vocea lui da’ atunci când urlu
am crescut și-a zis tata că trebuie să iubesc mult
ca mama
ea n-a zis nimic
știe mama cât doare când iubești fără bariere și ierți orice
dacă mă uit atent la mine
am rămas cu ce n-a înțeles mama la tata și tata n-a înțeles la mama
câteodată sunt copilul ei
altădată sunt copilul lui
râd ca el & iubesc ca ea

NaCl

minciuna asta e un drob de sare purtat de mine în buzunarul de la geacă
am nevoie de el
îl ling cu ochii închiși cu buzele crăpate
numai așa pot privi lumea în ochi
numai așa îi pot spune că nu te iubesc fără să-i dau cumva de bănuit

alopecia, căderea părului sau calvitia

fericirea o pierzi ca pe firele de păr
la început nici nu observi
apoi încep să apară semne
linii subțiri pe fața de pernă odată albă acum îngălbenită
în care ți-ai salivat în urmă cu două seri coșmarul
plase de plastic năvoduri rupte agătațe de scurgerea de la vană
și cele mai insuportabile
firele de păr prinse-n covor lipindu-ți-se de tălpile ude
atât de aspre că-ți zgârie parchetul când le târăști de picioarele tale prin cameră
le vezi acum pentru că e târziu pentru tine
simți cum înainte să cadă îți trec prin ochi și te lasă cu ei în lacrimi
îți biciuiesc pielea când îți ajung pe umeri sau pe spatele gol
ți se încolăcesc ca șerpii fără venin în jurul degetelor când le aduni de pe tine
& le pui pe toate în coșul de gunoi ca un faimos îmblânzitor de șerpi
ba chiar prietenii tăi te vor bate des pe umăr și te vor curăța de firele găsite pe hainele tale
îți cade cumva părul? de cât timp? știu eu un șampon, un tratament bun. te pot ajuta
orice numai să nu devii prietenul lor chel cu care ies pe stradă
chelia ți-o observă oricine
taximetristul din orașul străin prins în traficul de la 5
clientul lui după 8 ore de muncă în timp ce își verifică instinctiv bara de notificări
femeia din piață de la care nu cumperi niciodată
bătrânul de pe terasă în timp ce pierde un joc de table
în schimb
de nefericirea ta nu-și dă seama nimeni
poate trece ușor neobservată chiar și de omul cu care obișnuiești să iei în fiecare zi masa
care-ți știe dioptriile la ochelari
ce rol primeai în serbările școlare
cum ți-ai ciobit dintele din față
și câte linguri de zahăr pui dimineața în cafea.

the taxi’s late

în parc

cea mai mare tristețe vine din dezamăgirea provocată de bunicul
vrea să plece mult prea repede acasă pentru știrile de la ora 18:00
singura rană e cea din genunchi sau cot
după o căzătură care te lasă cu o cicatrice & face din părintele tău un erou
respingerea peste care trebuie să treci e cea a porumbelului
sau a copilului singur la părinți care nu-și împarte mingea cu tine
dar aici uiți repede; se găsește întotdeauna un câine fericit
vine
te miroase
și se așază la picioarele tale ca un drumeț obosit în jurul focului
în afara parcului toate acestea nu mai există; în afara lui dai probleme mai mari
pentru o lume obositoare în care nimic nu-i mai face pe părinți eroi
de asta se strâng noaptea în parc învinșii și-adorm pe băncile lui
noaptea
cea mai mare rană din parc e singurătatea

promisiune

când aud oasele pereților cum trosnesc și tavanul cu dinți stricați râzând la mine
îmi place s-adorm pe podeaua de caramel sau
undeva cât mai departe de noptiera pe care țin o poză cu mine din copilărie

aveam șapte ani și-mi serbam ziua de naștere pentru prima dată
n-a îndrăznit nimeni să spună unui copil că își pune dorințele greșite când suflă-n lumânări
altfel nu-mi explic de ce nu au mai ajuns să se îndeplinească

în prima mea zi la șapte ani m-am pus în pat lângă bunica și am plâns
îmi promiți că n-o să mori dacă sunt cuminte?
și mi-a promis
niciodată de atunci nu mi-a mai atras atenția când m-a văzut că sunt obraznică

tender shadow

alt efect de fluture

dau drumul unui fluture prins în pânza de păianjen ghimpată de la geamul meu
îl apuc & aripile decorticate îi vibrează a teamă fermentată în soare
în așteptare
în mila altuia-
există ființe care n-au fost învățate să țipe

ce păianjen imens Dumnezeu
ne țese pânză pe frunte
printre genele ochilor
sub brațe
la colțurile gurii
ne prinde ușor cu unghiile și ne așază într-un giulgiu de pânză ca într-o cămașă de forță
pe noi nu ne salvează nimeni
n-am văzut niciodată un fluture dând din aripi pentru altul.

la ora trei dimineața

am prins în cameră o umbră narcisistă jucându-se spin the bottle
ticăitul unui ceas limbut și scârțâitul unei uși ipohondrice aclamau
dădeau din mâini și din picioare „s-a oprit la ea, s-a oprit la ea”
am uitat cât de greu se-adoarme într-o casă anxioasă pe care-ai cunoscut-o chiar în noaptea asta
care își pune pereții paranoici să te urmărească pentru că nu i-a plăcut cum i-ai trecut pragul
pare atât de ușor s-adormi în hoteluri.
toate gândurile de astăzi mi se adună sub pleoape
ca un punct mic de mizerie care-mi rănește vederea
iar mă prinde ziua și nu am dormit
iar mă ia în râs prima rază de lumină care-mi sparge geamul și face din mine un oedip cu insomnie
n-are rost să mă gândesc la ce-aș fi putut visa în noaptea asta
când ceasul începe să bată-n ritmurile melodiei cu care mi-am încheiat seara
da. dragostea rămâne o amintire acustică auzită întâmplător la o petrecere
unde toate prizele nu mai puteau respira de-atâtea încărcătoare mobile.
sticla s-a rostogolit sub pat. uite soarele prost dispus cu o țigară-ntre raze
iar va fi umplută lumea de ceață.

messed lines