De primăvară

Ai vrea să fii un ghiocel,
Să-mi fac inima grădină
Bătăile ei, picuri de ploaie
Şi râsul meu, rază de soare,
Un mediu prielnic ție?

Ai vrea să-mi răsari exact pe inimă,
Să mă gâdile rădăcinile tale subțiri în timp ce creşti
Şi să te apăr, să nu mi-i te smulgă nicio mână,
Să nu mi-i te calce niciun picior?
Ai vrea să-mi arăți că mai poate răsări ceva şi pe inima mea?
Altceva, în afară de tristețe?

Mi-ai putea fi tu ghiocel dacă eu ți-s ție primăvară?
M-ai lasa să fiu eu cea pe a cărei inimă ai vrea să creşti… şi apoi, să te ofileşti?

Advertisements

apicultor

parcă mi-ar fi creierul stup
si gândurile albine
căci prea roiesc ele în jurul meu.
şi pe zi ce trece devin tot mai multe,
iar mierea-mi curge prin vene
ca să-mi pot pune cuvintele în faguri.
și am câțiva faguri strânşi pentru ceasurile grele
ca să-mi mai potolesc foamea de cuvinte.
atât doar că uneori
cuvintele mele nu-mi par dulci deloc
și asa, toate albinele mă-nțeapă
și stupul stă-mpotriva mea.

33f7869035e8fcc020a62b1706aaf01d