aripi de ceară

e adevărat când zic că
tu ai fost Soarele meu
și că tare mult îmi doream să zbor spre tine
să-ți trec prin suflet
să cunosc ce încerci să ascunzi sub toată strălucirea ta
și să-ți fiu aproape așa cum nimeni nu ți-a mai fost
căci e greu să fii un Soare singur…
doar că eu am fost Icar
și nu mi-am îngrijit aripile
iar toată ceara topită mi s-a scurs pe inimă,
arzând-o

Advertisements

Sentiment autumnal

Toamna mea nu are frunze moarte,
Zile ploioase
Și struguri copți.
Toamna mea are doi ochi,
Gură, buze
Și-o inimă.
Toamna mea nu-i anotimp.
Toamna mea-i un suflet.

 

8e07ded7052fbb8ce8cd3825ffe1df37--blue-lantern-impressionist-paintings.jpg

Imagine: Les crocus, Lucien Pissarro.

Insomnii

În ceasuri târzii şi nopți deja apuse
Aştept nevrând diminețile răsărinde.
De mult încerc să îmi adun pleoapele,
Dar cred că în loc de pleoape am arcuri.
Şi mai sunt şi gândurile…
Ah, gândurile!
Cum ard mocnit în capul meu!
Şi am încercat să le sting, crede-mă.
Probabil pentru asta au fost lacrimile.
În zadar,
Ard încă.
Şi deja nu mai e târziu, e aşa devreme…
Afară, în timp, în noi…
Și cred că a sosit momentul
Să-mi duc, somnoroasă, insomniile la culcare.
Poate când se vor trezi vei fi și tu acolo.

PM-070414-insomniaB (2015)

povestea unei mâini

mi-am pierdut degetul cel mare
când, ducându-mi-l mai aproape de ochiul drept,
am văzut că pot măsura Luna cu el
și ghici ce!
era atât de mică…

pe cel arătător l-am pierdut
când, dorindu-mi mai multe clipe cu tine,
am îndrăznit să arăt spre Timp:
“ești prea scurt, mai scurt decât arătătorul meu!”
l-am judecat
și de ciudă
căci altfel nu îmi explic
acum timpul e și mai scurt
ba chiar se va face tot mai mic.

de toate, aveam trei
pe-atunci mi se păreau destul de multe
când, de ciudă că cineva te judecă pe tine,
l-am judecat și eu cum se cuvine
cu degetul meu mijlociu,
greșind din nou:
nici eu nu pot judeca pe nimeni
dar mi-am amintit de asta prea târziu.

inelarul chiar nu doream să-l pierd
când, îmbătată de a dragostei vrajă,
mă pregăteam să îl ofer cuiva
dar dragostea mea mă părăsise
atunci, rănită deja,
de degetul acela m-am scăpat chiar eu.

îl mai aveam doar pe cel mic
ultimul
când, într-o zi chiar nu a mai reușit
dar pe el l-am înțeles:
se simțea prea singur
a prins curaj,
și-a pus capăt zilelor.

0553237cd31e73203e478e006f1d7610