muză

tu exiști ca să fii eternizat
pe-o hârtie
în timp ce toate în jurul tău
se grăbesc să piară.

tu exiști ca să naști
în vârful pixului, versuri
și-n vârful inimii poetului,
speranța
că-n haosul ce-i toarce gândurile
își mai poate găsi alinarea.

poetul e un zeu pustiu,
el trăiește în umbra propriilor cuvinte
și din propriul mit.
tu-i ești muză
și avânt necesar evadării sale
din sine însuși.

the-poet-kujta-makolli.jpg

Imagine: The poet painting– Kujta Makolli

Advertisements

lipsa ta

tu lipsești din mine, înțelegi?
te-ai rupt dureros din mine
și ai lăsat o jumătate de om
neputinicioasă
blestemată în fața singurătății

tu lipsești din mine
așa cum îngerii ar lipsi din Rai
și Raiul n-ar mai fi
așa cum Cuvântul ar fi lipst din Începuturi
și Începuturile n-ar mai fi avut loc.

 

 

 

în proces de creație

continui să mă forțez să-mi înnod cumva gândurile
dar parcă ar fi lanțuri grele de fier
topite și făurite din însăși Sulița Destinului
si eu aș vrea să pot să reînod din ele chiar Nodul Gordian
în așa fel încât
albul foii să nu mă mai obsedeze
să nu-mi înghită orbitele ochilor
și să am senzația că totuși pixul
așterne ceva pe hârtia asta
atât de obidită în fața celorlalte
pentru că e goală.

the_dream_of_the_poet_or_the_kiss_of_the_muse_1859_60

Imagine: The Dream of The Poet Or The Kiss of The Muse- Paul Cezanne