miezul nopții

noaptea,
în loc de somn veneai tu
și cântai la coastele mele
ca la corzile unei chitare noi,
numai balade lungi, de iubire.

luna ne privea
prin geamul mereu deschis și fără perdele,
iar când mă sărutai se întorcea cu spatele
ca nu cumva să ne rușinăm de ea
și să ne pierdem sărutul.

îmi așezam capul pe pieptul tău
și mă lăsai să-ți iau inima-n mână.
tu mă sărutai pe frunte
așa cum marea sărută nisipul
constant
prin fiecare val ce și-l trimite nouă
și adormeam în liniște și-n lumina lunii
acoperiți cu o pătură de stele,
sub vraja nemuririi.

totuși,
până ce tu visai neînțelesele tale taine,
eu mă trezeam în fiecare noapte
ca să arunc un ochi prin toate colțurile lumii,
să mă asigur că suntem singuri,
că nu mai e nimeni aici și-n noaptea asta.
nimeni, în afară de noi doi.
nimeni care să poată sa ne fure nouă dragostea.

 

44f02a2d8cc3c69de2e4aed90eaa665b--pale-moon-kiss-art

Imagine: Full moon– Edvard Munch

Advertisements

agonie

mă agăț de suferință
ca un bufon trist de o glumă
și-mi amintesc de tine
ca de prima fugă-n ploaie
spre capătul curcubeului.

cad
ca un ostaș trădat
a cărui nume moare pentru un altul ce o să-l uite curând
pentru totdeauna.
am căzut.
am luptat împotriva întregii lumi pentru tine,
iar tu m-ai trădat
și am pierdut.

aștept să apari
așa cum luna așteaptă în tăcere stelele
ca să uite că e singură.
iar tu pleci….
pleci ca pasărea ce-o crești în cuibul tău
după ce o înveți să zboare.
pasăre a cărei aripi i le-ai frânge
numai ca să mai rămână puțin lângă tine.
dar nu poți…
n-ai cum să rănești o pasăre liberă,
pasărea pe care o iubești.
nu poți nici să-i furi zborul
și nici s-o faci să rămână,
să te iubească.

300px-Van_Gogh_-_Trauernder_alter_Mann

Imagine: Sorrowing old man- Van Gogh

întâlnire

n-am întâlnit în gând.
sufletul tău a plecat din temința lui
pentru a-l întâlni și mângâia pe al meu,
pentru a-i atinge și vindeca rănile.
îți plecase sufletul printre dealuri și prăpăstii,
iar al meu te aștepta la răscruce de drumuri.
acolo ni s-au întâlnit și glasurile.
te auzisem de la depărtare cum mă strigi.
am reușit chiar să te văd
deși, în fața ta, eu rămân un orb.
te priveam ca și atunci…
te priveam numai cu sufletul
și te simțeam același,
iar printr-un cuvânt de iubire
am știut să te țin din nou în brațe.

d58932eb025dd19e8b0a86dbc7df5ecd

Imagine: Heart hug

chemare

când scriu mă prinzi din nou de mână.
îmi reapari în gând
în inimă
în vers
și mă-ndrăgostesc iar.
când scriu tu cobori pe raze de lumină,
te strecori în camera minții mele
și nu știu cum să te fac să vrei să pleci mai repede…
îți irosești lumina
și înghiți întunericul meu.
de asta, eu trebuie să-ți dau drumul la mână…
să te-alung atunci când încep să șterg ce-am scris,
și să plâng cu lacrimi ce nu le-aș plânge.

camera mi se întunecă din nou,
semn că tu pleci
și-atunci mă tem.
mă tem că te-am șters de tot,
mă tem că te-am pierdut și nu te mai întorci.
dar rescriu totul.
mă asigur că nimeni nu știe ce fac și-apoi te chem.
te chem să vii așa… ca prima dată,
fără să știu cine ești
fară să știu că te voi iubi.
te chem ca să nu mă uiți.
te chem ca să pot scrie.
te chem ca să rămâi…
și tu nu mă auzi…
tu nu mă poți auzi de acolo.