chitara

tu, vechea mea chitară…
la tine mă întorc când vreau să cred,
să iubesc,
să fiu pentru o clipă mai mult decât eram înainte.
mereu netedă și răzvrătită,
doar cu două corzi
niciodată acordate la fel,
prima pentru dragoste
a doua pentru ură,
mă faci să vreau să te cuprind între brațele mele de chitarist fără cântece
și să uit de ce nu mi-am scris încă propriul cântec.
numai tu mă lași să te cânt în fiecare miez al nopții
chiar și atunci când rămân fără note,
le încurc
și uit prin ce părți ale inimii le-am pierdut;
am grijă să vină toate din inimă,
altfel sunt grele și îți îndoaie încet corzile tale atât de fragile.
numai pentru tine mă ascund la granița
unde întunericul se predă nevăzut luminii
sau lumina i se predă umilă lui
și să mă asigur că toți au ochii închiși când eu plâng
apoi rup credincios din lacrimile mele
și fac cu grijă o pană
cu care să te ating prin ce am eu mai sincer,
să putem compune eternul nostru cântec,
niciodată sfârșit până la răsăritul soarelui.

chitara mea…
tu nu vei fi vreodată ca celelalte.
ele toate au fost mai întâi copaci ce au murit ca să cânte,
tu ai fost de la bun început un om care a murit ca să mă facă să cânt.

Seminari_Vell-guitarrista

Imagine: Old Guitarist  by Pablo Picasso.

Advertisements

12 thoughts on “chitara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s