meditații reci

un om de zăpadă
captiv într-un glob de sticlă
aflat în mâinile unui copil,
veșnic curios să vadă
ce se întâmplă atunci când e mișcat…
acesta-i omul.

globul strâmt din sticlă subțire
prin care ești văzut și nu poți vedea…
aceea e viața omului.

mână ce ții atentă în palma ta globul,
tu știi când să îl miști și cât de tare.
datorită ție ninge în viața lui
și creezi iluzia că oprești ninsoarea,
când ea de fapt nu dispare niciodată.
tu alegi când vrei să cadă,
să se spargă
și din el să rămână numai un ciob,
pe care omul de zăpadă își avea scris anii și numele.
tu ești destinul.

 

Advertisements