lacrimile

nu am crezut niciodată
în poeziile scrise când ești fericit.
îmi par miraje repede uitate.
de obicei,
versurile sunt lacrimile ascunse
ale celor ce plâng prea mult în sine.
să suferi e tot un fel poezie.
să scrii și să citești când suferi e artă.
există-n noi lacrimi mult prea grele
ca să mai atârne de genele obosite
pe care ne odihnim visători dorințele.
lacrimi al căror ecou,
atunci când cad și se sparg de foi nevinovate,
îl auzi pentru multă vreme la vreo margine de suflet.
cu ele,
cuvintele îmi par întotdeauna mai mari
și mai diforme
ca inima din care vin…
poate de asta înțelegem mai bine un lucru
atunci când ne face să plângem.

golden_tears_klimt

Imagine: Golden Tears by Gustav Klimt.

Advertisements

Author: PaulaH

"Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă."-N. Stănescu

13 thoughts on “lacrimile”

  1. Tristetea exprimata doare de multe ori mai mult; eu nu mai pot exprima decat din uimire, din bucurie, din nesat; si revolta mi-o mai exprim cateodata. Tristetile mi le tac scurt; poate ca-i invatatura bunicii, trecuta prin doua razboaie, 3 copii pierduti si nespuse alte dureri; ea ma imbia sa ma ridic, sa plec, sa incep ceva creativ, sa imi curat un mar ori sa imi ordonez un sertar; nu ma lasa sa imi dospesc tristetile, ci imi dadea ajutor sa mi le vindec; * te imbratisez! nu iti incurajez lacrimile in suvoi, ci pe cele in stopi care racoresc sufletul si il primenesc de drum nou. Stiu ca prea-plansul ne da dureri si neputinte fizice, ne paralizeaza, ne blocheaza si de aceea fug de el. Cand te doare, ridica-te si umbla. Fii buna cu tine asa cum ai fi cu cel mai iubit. Acela care nu te aude e o cutie goala care pare sa fie cel dezirabil, cel iubit, cel care te-ar sti. * De aceea, eu imi scriu bucuriile, ca sa mi le inzecesc, ca sa mi le imbratisez, ca sa ii inseninez si pe ceilalti cu ele. Cu drag!

    Like

    1. În primul rând, vă mulțumesc pentru că v-ați răpit din timpul dumneavoastră pentru a-mi scrie. Pentru mine tristețea exprimată, mai ales în versuri, doare mai puțin decât dacă aș închide-o și ascunde-o în sufletul meu. Acesta e modul meu de a exprima-o. Nicidecum nu dospește în mine dacă o pun pe hârtie. Pentru mine, poezia sau scrisul în general este o formă de vindecare, de eliberare a ființei mele de toate gândurile sau durerile ce mă apasă. Când mă doare, da, mă ridic și umblu, dar apoi mă așez și scriu. Asta-i alinarea mea. Eu nu fug de prea-plâns, eu îl îmbrățișez în versuri. După cum spunea N. Stănescu „Pe pământ, tot ce există, are nevoie din când în când să plângă.” Dacă îl înțelegem ne face mai puternici. Și oricât de mult am vrea noi să fugim de el, tot ne găsește. Aceasta e viața omului. Ne aduce atât ploi, cât și soare, iar soarele va putea fi cu adevărat apreciat numai după ce am simțit ce înseamnă ploaia.
      Și eu vă îmbrățișez și vă mulțumesc pentru sfaturi! 🙂

      Liked by 1 person

      1. Draga Paula,

        Scrisul e vindecator. Oricum i-ai alege calea. Din adolescenta timpurie, am scris. Prea putin pentru ceilalti. Mai ales pentru mine ori pentru corespondenta. Aveam jurnale si cutii pline cu scrisori. Scriam, asteptam o saptamana, doua, trei raspunsul. Chic! Citeam si literatura de corespondenta, memorialistica. Am contemplat cu nesat, si o fac si acum cum sufletul isi deschide ferestrele cand se simte ascultat. Autentic, vulnerabil si puternic deopotriva. Chiar si numai de el insusi, ascultat.

        Am zis “vindecare”, pentru ca nu mai vreau sa zic “terapie”. Este un efort autentic de reechilibrare, de initiere in spiritual.

        Sa ma ierti ca nu ti-am raspuns imediat.

        Si nu. Nu-mi rapesti timp. Imi daruiesti timp pentru mine. Imi daruiesti “sa fiu”. In 24 de ore suntem mai mult” sa fac” si “sa am”. Si fiinta ne ramane Cenusareasa.

        Tu sa fii cum iti prieste tie. De deznadejde sa fugi. Pardalnica pacoste. De ea ma feresc.

        Te imbratisez!

        Liana

        Liked by 1 person

      2. Mă bucură foarte mult să citesc tot ce îmi scrieți. E frumos că mai există astfel de oameni, care privesc în modul acesta lucrurile.
        Și eu vă îmbrățișez și vă multumesc pentru minunatele și sincerele dumneavoastră gânduri.
        O zi plăcută vă doresc! 🙂

        Liked by 1 person

      3. OAMENI sunt peste tot, in jurul nostru. Sunt “rezervati” pentru ca se tem ca nu vor fi ascultati, ca vor fi luati intr-o doara. Vulnerabilitatea ne face agresivi, neprietenosi, impermeabili, greu de citit. Viata, de la cea mai mica particula, are nevoie sa fie iubita, sa fie primita, sa fie asteptata, sa fie necesara cuiva. De aceea e musai sa nu deznadajduim. E loc (muuult loc) de frumos si de bun. Cu drag.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s