evadare

încerc să fug din labirintul ăsta strâmt,
unde mi-am rătăcit gândurile,
să mă ascund de tot ce simt că mă-nconjoară
și mă privește
cu ochi lungi si tăioși.
nu știu unde să mai fug,
nici printre versuri
Nu mă mai pot ascunde de mine însămi.
toți mă văd și privirea lor mă doare.
chiar și foaia asta pe care scriu are ochi.
pixul are ochi,
singurătatea are ochi,
timpul… ce ochi mari are timpul!
eu nu am…
unde-mi sunt ochii?
cred că-mi amintesc…
i-am pierdut pe rând.
primul
când mi-am vazut reflexia sufletului in fântâna vieții.
al doilea
când am căutat și am văzut puțin din taina lumii
acolo unde mi s-a spus să nu caut niciodată.
ce povară duc pe umerii mei
asemeni unui Sisif sătul de pedeapsa sa…
să n-ai ochi și totuși să vezi că lumea
nu te înțelege când se uită prin tine,
că înțelege prea puțin din tot ce vede,
că de fapt orbi sunt cei
care
au ochi și sunt păcăliți că știu să vadă,
care
nu și-i deschid din naiva teamă de a nu-i pierde
și care nu știu cum să citească și să înțeleagă
încurcatele cuvinte scrise de un poet
în singurătate și în întuneric.

Advertisements

12 thoughts on “evadare

  1. Poate așa este făcută lumea ca ceea ce privesti cu ochii închisi să nu fie tulburat de ceea ce vezi când deschizi ochii… Fiecare are lumea lui paralelă din care își ia speranța … și se vede pe sine….

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s