viața cuvântului

există cuvinte care trăiesc mai mult dacă rămân nerostite.
mai bine le ții vii la tine pe limbă
decât să le vezi cum mor atunci când le vorbești
în fața oamenilor care nu le ascultă
și nici nu le înțeleg.
dar ai grijă ca nu cumva să fii tu cel care moare
atunci când te străduiești să ții prea mult în tine cuvintele
pe care acum îți dorești să le fi rostit la timp.
toate cuvintele își au timpul….
deci mai bine fă-te mut-
fă-te poet.
scrie-le,
salvează-le de ignoranță,
eternizează-le pe hârtie
cu darul tău neînțeles de-a le da viață
și lasă-le pe ele să te vorbească pe tine
atunci când tu nu mai ești.

8726013

 

Advertisements

anagrama existenței

două păsări aș vrea să fim.

două păsări cu o singură aripă
ca să putem zbura numai împreună.
două păsări cu un singur glas
ca tot ce ne vorbim să fie înțeles numai de noi.
două păsări ce nu știu ce e acela dorul de primăvară,
ce nu știu cum e să pleci din stolul tău,
ce nu știu cum e să fii lăsat în urmă de perechea ta.
două păsări ce nu s-au temut vreodată de o colivie,
ce nu știu cum e să te pierzi în zborul tău spre țările calde…

aș vrea să fim iar doi pui de păsări.
se ne vedem ochii unuia celuilalt
când îi deschidem pentru prima dată.
să împărițim aceeași hrană,
aceeași dragoste și aceeași singurătate,
același curaj de-a sparge coaja oului în care am fost puși.

apoi aș vrea să fim alte două păsări,
cele de dinaintea noastră.
as vrea să fim iubirea dintre ele două.
aș vrea să fim, pe rând,
un singur pui,
apoi celălalt
și niciunul să nu știe cum să spargă coaja oului
și să se nască.
să rămânem amândoi, în acele două ouă,
doi pui nenăscuți…
și acolo să ne oprim.

a6e635c8ea58889510355de009b459a7

riscul

fericirea-i o sfoară albă,
subțire,
întinsă intenționat deasupra unui abis ce trebuie trecut.
dar încă nu s-a inventat secretul mersului pe sfoară,
zise nebunul.
de alegi să calci pe ea
fie desculț,
fie încălțat,
se va rupe oricum și nu va ține nici măcar să treci dincolo.
iar de alegi să nu o calci,
de teamă ca s-a rupt cândva,
vei sfârși la fel de nefericit
și abisul se va extinde el însuși, neoprit, până la tine.
vei scăpa doar riscându-te,
așa că du-te, riscă!
pășește neatent, dezordonat, dar cu tot sufletul…
pășește ca și când ai învăța atunci să mergi din nou
și poate…
poate reușești să ajungi cumva în capătul celălalt…
și vei înnebuni și tu.

chasm-joe-bishop