ortografie aplicată

aș punte un punct morții
și o virgulă vieții.
timpul l-aș închide între două paranteze drepte.

eu un cuvânt viu
tu alt cuvânt viu
între noi doi o cratimă.

pentru fericire am un semn de întrebare
singurătății îi pun puncte de suspensie boldate,
în timp ce dragostea o așez între două ghilimele.
de aici, blancul nesfârșit

07cbeb8202d321f7498b7c33c3953df0
Steel sculpture by Ros Newman
Advertisements

moartea conștiințelor

în mine există un om care încă te iubește
dar celălalt om din mine
căci nu poți fi nebun de unul singur
continuă să-l convingă pe primul să nu te mai iubească.
și ca doi zei prinși într-un singur cocon
s-au luptat vitejește unul împotriva celuilalt
orgolii și tăceri destule
omul care te-a iubit cu omul care te iubește.

dragostea nu învinge întotdeauna
dar ne învinge
își strigau între ei într-o altă criză de conștiință
și am simțit adânc
cum sângele omului care te iubea
nu îmi mai curgea prin vene.

în mine există doar omul care nu te iubește
ascultă-l cum plânge după cel care te-a iubit.
ce rost are să fiu, dacă nu ne putem fi?
și am simțit chiar mai adânc decât prima dată
cum prin venele mele nu mai curge nimic.

în mine nu mai există acum nimeni.

7dd329ff1c73363366146ff94927c051 (1)360522085..jpg
Emptiness by Albert Gyorgy

 

cataclism

atârnam cu-n picior dincolo de viață
și cu celălalt dincolo de moarte
mă izbea gândul că a fi înseamnă totul
și că a avea nu mai are importanță.
în mâna stângă țineam luna
din mâna dreaptă îmi aluneca soarele.
timpul era atât de rănit
că minutele s-au transformat în stropi de sânge.
în fața mea se descompuneau cuvintele lumii
și se scria alfabetul tăcerii din tot ce nu am spus la timp niciodată.
ideile au devenit pietre ilizibile de mormânt
sub care dorm veșnic oamenii.
era timpul să abdic din existență;
ghearele sfârșitului se plimbau insolent pe pielea mea de lut.

bosch
Detail of Ascent of the Blessed by Hieronymus Bosch

veni, vidi, amavi

bea-ți paharul de neîncredere până la fund
și rămâi peste noapte.
lasă-mă să-ți cos o bluză de brațe
în care să-ți încălzești minciunile.
fă-mă să cred în soartă
și că iubirea naște zei când stele fierbinți
cad printre atingerile reci dintre oameni.
descalță-te de promisiuni
și rămâi peste noapte.
lasă-mă să adorm cu fruntea pe gândurile tale,
pielea ți-e plină de spini.
vreau să-ți ating secretele insurmontabile
și să lupt eu războaiele ce se dau în tine
chiar dacă nu am mai ținut până acum o armă în mână.
rămâi peste noapte
îți promit că nu voi dezerta la ivirea zorilor,
iar războiul se încheie pe frontul buzelor noastre.

The-Lovers-Akseli-Gallen-Kallela-oil-painting

Imagine: The lovers, Akseli Gallen-Kallela.

 

zbor efemer

umbra e ancora care ține lucrurile pe pământ să nu zboare.

noi ne-am abandonat trupurile în iluzia întinsă a dragostei,
le-am eliberat de umbrele grele, pline de slăbiciuni
și ne-am luat stângaci zborul către marea păsărilor- cerul.
ne credeam zei cu aripi
stăpâni peste nevăzutul, neatinsul, necuprinsul gândului
și voiam să atingem scoica cea mare.
ne-a dus de nas iubirea ca pe doi copii,
iar noi nu am putut-o duce pe ea niciunde.
târziu ne-am dat seama
că nu eram decât două luturi pieritoare și amorfe
uitate sub semnul efemerului
și-atunci am început să ne erodăm în partea stângă.

ce păcat,
mi-am spus când te-am văzut cum cazi,
cei ce iubesc nu ar trebui să știe ce înseamnă moarte.

b3493b9273e239e01c4275281928d353

felix culpa

ne-am vândut nemurirea pe un măr
și n-am mai găsit nicio frunză de smochin
sub care să ne ascundem înfricoșați rușinea și păcatul.
am primit în schimb o viață scurtă și o moarte lungă
e greu să știi tot timpul care e care.
am devenit oameni ce viermuiesc în turme
și care din când în când
mai simt cum mărginirea a reușit să pună bariere atât de ușor
nemărginirii.
ne-a rămas pe limbă gustul mărului râvnit odată
dar eram naivi. și pe atunci nu știam
ce gust veșnic are vina.

richter_1.jpg

Imagine: Bjorn Richter.

întrebare

există fel de fel de cuvinte vii:
viața e un cuvânt mai scurt decât moartea
verificați.
dragostea e un cuvânt mult prea mare pentru oameni
ura de la început a fost un cuvânt mic
ca să poată încăpea în inima oricui,
iar acela care începea cu i
ide…
inspira…
iertare! da, acesta
nu se pronunță niciodată și se uită ușor.
tristețe e un cuvânt care se tot repetă
fericire e utilizat mai rar.
sunt și mor se pot folosit doar o dată.
om e un cuvânt care încă își mai caută sensul.

ce am scris?

cropped-dsc_1948.jpg