tabula rasa

să uităm de distanța prea mare
dintre conștientul alterat și inconștientul crud
dintre tăcerea de miel și tăcerea de șarpe
dintre certitudine și incertitudine
și să ne amintim de diferența cea mică
dintre a fi și a nu mai fi.
să uităm de zeii străvechi
pe care i-am abandonat în templele clădite din oasele demitizării lor.
să uităm că ne-am născut,
că am fost picuri de rouă
suspendați de crengile descărnate ale copacului vieții
în care se oglindea arareori infinitul.
să uităm că am creat imperii
și că tot noi le-am distrus
printr-un cuvânt
cu care am scris arhitectura haosului.
să uităm că am atins lumea,
pășind desculți pe aer proaspăt.
că am inventat un timp incredibil de scurt
și că ne-am abandonat tăcuți în iluzia leagănului unui destin.

j-r-s-g-of-the-occult-nicola-samori-2010

Imagine: Nicola Samori.

Advertisements

falit de inspirație

îmi caut inspirația într-un strop de rouă,
dar tot ce găsesc e lacrima fragedă și regretată
a unei nopți tinere ce s-a scurs prea repede.
o caut la rădăcina unei flori cu petale imense,
în vârful acului unui albine speriate de-un pericol iminent
și chiar și-n strigătul amenințător al unui corb flămând
când, de fapt, el e cel ce se simte amenințat de mine.
dar aici nu găsesc nimic ce nu-i murdar
ce nu înțeapă
ce n-aduce pe neașteptat fiori care ne cutremură zgomotos ființa.
nimic nou…
așa că-mi caut inspirația
acolo unde n-am putut vedea nimic, niciodată:
în bălțile murdare dintr-un drum de țară,
în rădăcinile moarte ale copacului ce nu a mai apucat să crească,
în cenușa memoriei unui om ce n-a iubit niciodată
și mai ales…
mai ales în dragostea ta pentru mine.

disperare-edvard-munch.jpg

Imagine: Edvard Munch- Despair. 

 

viața cuvântului

există cuvinte care trăiesc mai mult dacă rămân nerostite.
mai bine le ții vii la tine pe limbă
decât să le vezi cum mor atunci când le vorbești
în fața oamenilor care nu le ascultă
și nici nu le înțeleg.
dar ai grijă ca nu cumva să fii tu cel care moare
atunci când te străduiești să ții prea mult în tine cuvintele
pe care acum îți dorești să le fi rostit la timp.
toate cuvintele își au timpul….
deci mai bine fă-te mut-
fă-te poet.
scrie-le,
salvează-le de ignoranță,
eternizează-le pe hârtie
cu darul tău neînțeles de-a le da viață
și lasă-le pe ele să te vorbească pe tine
atunci când tu nu mai ești.

8726013